Cei doi protagoniști îmi sunt prieteni foarte buni de ceva timp, însă nu mai făcusem dans cu ei pana acum.
Am știut de la început că pot să îi învăț lucruri drăguțe, deoarece Cristina mai facuse dans sportiv când era mica, iar Radu a facut fotbal de performanță, și ca un iubitor al sportului ce este, mi-am imaginat ca este destul de coordonat și va putea face niste prize spectaculoase cu mireasa.
Ne-am apucat de treabă cu vreo luna înainte, lucru care mi-a dat posibilitatea să îi învăț mai întâi pașii de bază în vals vienez, câteva principii de conducere și niste ridicări.
Melodia aleasa, “Nights in White Satin” cântată de Moody Blues, mi s-a parut că li se va potrivi de la bun început. Este un blues destul de expresiv cu ritm de vals vienez (ceva mai lent decât cel standard).
Deși mai aveau și zile proaste, în care veneau obosiți de la serviciu, sau îngrijorați cu diversele pregătiri pentru nuntă, dansul le-a ieșit fără nicio ezitare la sfarsitul fiecarui antrenament. Am repetat cu ei și la salon, cu pantofii și cu crinolina, și puteți vedea că a ieșit ceva foarte drăguț.
Atmosfera frumoasă creată de prieteni și de rude i-a ajutat să treacă repede peste marile emoții pe care le-au avut la începutul dansului. Nici coregrafia și nici pantofii cu tocul foarte înalt nu le-au dat bătăi de cap cum a facut-o rochia care a fost ceva mai mare decât ne-am așteptat, însa acesta este prețul plătit pentru frumusețe. Trebuie să recunosc: a fost o mireasă foarte frumoasă! Vă las și pe voi să apreciați munca depusă de cei doi pentru pregatirea acestui moment.